Societatea civilă si rolul ei .

Societatea civilă este reprezentată de instituţiile şi organizaţiile sociale şi civice care constituie temelia unei democraţii funcţionale. Organizaţiile societăţii civile se implică în luarea decizilor privind dezvoltarea socială sau a deciziilor de interes public. „Societatea civilă este o noţiune care descrie forme asociative de tip apolitic şi care nu sunt părţi ale unei instituţii fundamentale a statului sau ale sectorului de afaceri. Astfel, organizaţiile neguvenamentale – asociaţii sau fundaţii, sindicatele, uniunile patronale sunt actori ai societăţii civile, care intervin pe lânga factorii de decizie, pe lânga instituţiile statului de drept pentru a le influenţa, în sensul apărării drepturilor şi intereselor grupurilor de cetăţeni pe care îi reprezintă” .

Există diferite definiţii ale conceptului de „societate civilă„. În limbajul comun, sensul atribuit este adesea unul reducţionist, mulţi oameni înţelegând prin „societate civilă” organizaţiile nonguvernamentale. Şcoala londoneză de economie, Centrul pentru Societatea Civilă, utilizează ca definiţie de lucru: „Societatea civilă se referă la un set de instituţii, organizaţii şi conduite situate între stat, afaceri şi familie. Aceasta include organizaţii non-profit, organizaţii filantropice, mişcări sociale şi politice, alte forme de participare socială şi civică„.

Exemple de instituţii ale societăţii civile:

• organizaţii nonguvernamentale (ONG-uri);
• organizaţii comunitare (community-based organizations);
• asociaţii profesionale;
• organizaţii politice;
• cluburi civice;
• sindicate;
• organizaţii filantropice;
• cluburi sociale şi sportive;
• instituţii culturale;
• organizaţii religioase;
• mişcări ecologiste;
• media;
• etc.

Societatea civilă descrie un întreg sistem de structuri, care permit cetăţenilor noi roluri şi relaţii sociale, prin diferite modalităţi de participare la viaţa publică.

Societatea modernă se structurează prin trei componente:

• componenta economică
• componenta politică (instituţiile fundamentale ale statului)
• componenta societăţii civile, sectorul non-profit, care legitimează sau amendează celelate două componente.

Dincolo de aspectul instituţional, societatea civilă este formată din cetăţeni, care, asociaţi sub diferite forme, participă la viaţa publică, influenţează politicile, apără şi promovează interesele populaţiei. Sergiu Tamas, in „Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică” (Editura Academiei Române, 1993), afirma că „formarea societăţii civile este rezultatul unei mişcări spontane şi creatoare a cetăţenilor care instituie în mod benevol diverse forme de asociere politică, economică, culturală. În cadrul societăţii civile, cetăţenii intră într-o ţesătură de raporturi sociale, participând benevol la activitatea unei multiplicităţi de asociaţii, organizaţii, cluburi, în vederea promovării unei diversităţi de obiective şi interese.

Organizaţiile societăţii civile sunt, într-un anumit sens, autonome, în raport cu statul, reprezentând o multitudine de centre de putere, un sistem al puterilor non-statale.

Rolul societăţii civile

O societate democratică reală se construieşte în timp îndelungat. Un prim pas însă pentru o democraţie funcţională îl reprezintă instituţiile şi mecanismele democratice, iar societatea civilă, în acest context, acţionează ca mecanism reglator pentru societăţile democratice.

Instituţiile societăţii civile sunt necesare şi în ţările cu o puternică tradiţie democratică, dar în special în ţările în care democraţia se construieşte. Nu de puţine ori, politicienii şi oamenii de afaceri pun interesele de partid sau de afaceri înaintea intereselor populaţiei. În astfel de situaţii, cine este chemat să „facă dreptate” şi să corecteze disfuncţionalităţile?

Societatea civilă are dreptul şi datoria de a influenţa deciziile politice, economice sau de interes public. Reacţiile societăţii civile faţă de politicile administrative sau economice care vin in contradicţie cu interesele sale sunt variate: manifestaţii, campanii de presă. mesaje de protest etc. Cum astfel de acţiuni sunt dificil de organizat şi au adesea impact pe termen scurt, este necesară apariţia unor structuri paralele cu cele ale statului – : organizaţii non-guvernamentale, asociaţii profesionale, sindicate, patronate etc. -, care să monitorizeze activitatea instituţiilor statului şi modul de soluţionare a revendicărilor şi care să menţină o presiune constantă asupra factorilor de decizie. Acestea trebuie să colaboreze cu structurile implicate în administrarea societăţii, pentru a găsi soluţiile potrivite şi a ameliora continuu calitatea vietii.

Societatea civilă trebuie să se implice într-o gamă largă de probleme, cum ar fi guvernarea unei ţări, relaţiile internaţionale, dezvoltarea economică sau protejarea mediului înconjurător. În acest scop, este necesar să fie constituită din cât mai multe organizaţii „specializate” în cât mai multe domenii care privesc organizarea şi administrarea societăţii umane. Aceste instituţii trebuie să cunoască politicile curente şi propunerile de politici, pentru a monitoriza modul în care factorii politici sau economici respectă interesele majorităţii populaţiei în domeniile respective.